Carpaţii
Moldo-Transilvaniei
- grupa centrală a
Carpaţilor Orientali -
Aşezarea – limitele
-
nord – culoarul depresionar Dorna – Câmpulung
-
sud – Depresiunea Braşovului
-
Valea Oituzului
-
est – Subcarpaţii Moldovei
-
vest – Depresiunea colinară a Transilvaniei
Geneza
-
această grupă montană face parte din lanţul Carpaţilor
Orientali, ramură a Carpaţilor Româneşti, înălţaţi în cea mai nouă orogeneză,
orogeneza alpină
-
punerea în evidenţă a masivelor carpatice a început mai
demult
-
în orogeneza hercinică, din a doua parte a Paleozoicului
(carbonifer şi permian)
-
care a individualizat axul şisturilor cristaline
-
către sfârşitul erei mezozoice, în cretacic
-
datorită presiunii scutului african Gondwana asupra
geosinclinalului Mării Tethys din sudul Europei
-
a început orogeneza alpină, de mare anvergură, care a
înălţat lanţul alpino-carpato-himalayan
-
cutările au continuat în lanţul muntos al Orientalilor, ca
de altfel în întregul lanţ carpatic, în neozoic
-
la definirea lor contribuind şi erupţiile vulcanice din a
doua parte a neogenului,
-
care au creat şirul munţilor vulcanice de pe ramura vestică
a Carpaţilor Orientali
-
la înfăţişarea actuală a reliefului a contribuit şi acţiunea
gheţarilor, pentru că, în prima parte a cuaternarului (pleistocen)
-
clima a suferit o răcire generală
-
crestele mai înalte de 2.000 metri fiind acoperite cu
gheţari, care au sculptat
-
circuri
-
văi glaciare
-
creste
-
o dată cu încălzirea climei, în postglaciar (holocen)
-
gheţarii s-au topit
-
au continuat să se desfăşoare acţiunea agenţilor externi,
mai ales a apelor curgătoare care, prin eroziune şi acumulare, au modelat văi
şi terase
|