Geografie

IV. Etapa alpină a cuprins întreaga Europă sudică din Pen. Iberică până în Anatolia, prelungindu-se în sudul Mării Negre cu M. Pontici, în estul acesteia cu M. Caucaz şi mai departe în centrul Asiei completând geosinclinalul (alpin) cu cel himalayan. Acum s-a format Neo-Europa în care s-au individualizat importante sisteme montane cum ar fi Munţii Sierra Nevada, M. Pirinei, M. Alpi, M. Penini, M. Dinarici, M. Carpaţi M. Balcani şi M. Pindului. În anumite faze, în special cea de la sfârşitul neogenului şi începutul quaternarului, procesele de cutare şi şariaj au fost însoţite de intense procese vulcanice cum ar fi cele din Alpii Bavariei, M. Penini, M. Pindului şi M. Carpaţi – acum s-a format cel mai lung lanţ vulcanic european, cel din Carpaţii Româneşti, cel al munţilor Oaş-Gutâi-Tibeş-Călimani-Gurghiu-Harghita. Concomitent cu fenomenele de înălţare orogenică au avut loc colmatări ale bazinelor marine interioare rezultând formarea unor importante podişuri şi câmpii aluvionare cum ar fi Podişul Austriei, Piemontul Lombard, Câmpia Dunării de Mijloc, Câmpia Dunării Inferioare, Câmpia Mariţei, Pod. Transilvaniei, podişurile extracarpatice româneşti ş.a